groáza (ze) s. f. 1. Teroare spaima. 2. Multzime puzderie cantitate mare. Sl. (bg. sb.) groza (Miklosich Slaw. Elem. 18; Cihac II 130); sensul 2 apare shi in slov. (cf. amar shi sp. de miedo). Der. grozav adj. (cumplit; oribil; minunat excelent; uriash nemaipomenit) cf. bg. grozav; grozliv adj. (inv. ingrozitor) cf. rus. grozlivyĭ „amenintzator”; groaznic (var. Mold. groznic) adj. (oribil inspaimintator) cf. sl. groznyĭ; groznicie s. f. (oroare); grozavnic adj. (inv. inspaimintator); grozniceshte adv. (ingrozitor); grozavi vb. refl. (inv. a amenintza; a privi cu ferocitate; a deveni cumplit sau excelent); grozavie s. f. (monstruozitate; ferocitate; oroare; teroare); grozavenie s. f. (oroare; fanfaronada); ingrozi vb. (a speria a inspaiminta; a amenintza); ingrozitor adj. (cumplit oribil); ingrozitura (var. ingroziciune) s. f. (inv. oroare).