GREU GREA grei grele adj. adv. s. n. I. Adj. 1. Care apasa cu greutate asupra suprafetzei care sta; care are greutate (mare); care cantareshte mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are in dotarea unitatzilor sale tunuri shi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc in general mijloace de productzie. (Sport) Categorie grea = categorie in care intra boxerii luptatorii halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil initziativa plina de greutatzi. Bani grei = suma mare de bani. Cuvant greu = cuvant decisiv. 2. Care este impovarat ingreuiat incarcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casa) grea = familie numeroasa shi greu de intretzinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravida. ♦ (Despre nori) De culoare neagra aducator de ploaie shi de furtuna. II. Adj. 1. (Despre partzi ale corpului) Care pare k apasa (din cauza oboselii bolii starii sufleteshti etc.). Are capul greu. ◊ Expr. Ai fi (cuiva) inima grea = a fi ingrijorat indurerat; a avea presimtziri rele. A avea mana grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neindemanatic grosolan producand dureri pacientzilor. 2. (Despre alimente) Care produce ushor indigestie; care se asimileaza cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzatzie de neplacere de insuficientza respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rau; incarcat; p. ext. apasator copleshitor. ◊ Atmosfera grea = atmosfera apasatoare care preceda declansharea unei furtuni unei ploi torentziale; fig. situatzie incordata plina de griji de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adanc. 4. (Despre intuneric ceatza etc.) Dens compact. III. Adj 1. Care se face cu greutate care cere eforturi mari; anevoios. Munca grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se intzelege se invatza cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferintze necazuri imprejurari etc.) Care se suporta cu mari suferintze cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferintze shi se vindeca cu mare greutate sau nu se mai vindeca; grav. ◊ Zile grele sau viatza grea = trai plin de privatziuni shi de necazuri. Lovitura grea = lovitura morala dureroasa. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal shi greu la vale se spune cand cineva este silit sa faca fatza unei situatzii dificile cu posibilitatzi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte pedepse etc.) Serios grav. ◊ Vorba grea = insulta jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare) cu toata greutatea. Sa lasat greu. ◊ Expr. Ai cadea (cuiva) greu la stomac = ai produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutatzii cantitatzii). Cantareshte greu. 2. In mod dificil anevoios cu dificultate cu truda; anevoie. Munceshte greu. ◊ Expr. Ai fi greu (sa)... = a simtzi dificultatea initzierii unei actziuni. Ai veni (cuiva) greu (sa...) = ai fi neplacut (sa...) ai displacea; a se jena (sa... ). Ai fi greu (de cineva sau de ceva) = a) ai fi sila a fi satul (de cineva sau de ceva); b) a se rushina (de cineva sau de ceva). Ai fi (sau a o duce) greu = a trai in lipsuri materiale a avea o situatzie materiala precara. ♦ Incet (shi neplacut). Orele trec greu. 3. Rau grav tare. E greu bolnava. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adancul inimii profund (de durere necaz etc.). A plati greu = a) a plati scump cu mari sacrificii; b) a nu plati la timp. V. S. n. 1. Greutate dificultate; imprejurare dificila; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort intampinand mari dificultatzi; b) adanc profund. La greu = cand este vorba de o treaba anevoioasa. A greu = cu neplacere. ◊ Expr. Acui greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a intampina dificultatzi. 2. Povara sarcina; p. ext. partea cea mai grea cea mai dificila a unei munci a unei situatzii etc. 3. Partea mai numeroasa dintrun ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. Lat. grevis (= gravis).