gréu (éa) adj. 1. Grav cu greutate. 2. Grav serios de temut. 3. Important mare numeros. 4. Dificil anevoios. 5. Suparator. 6. Adinc. 7. Aspru dur taios. 8. (Adj. f.) Insarcinata gravida. 9. (Adv.) Anevoie dificil cu mare efort. 10. (Inv.) Rau detestabil. 11. (S. m.) Greutate povara chin. Mr. greu greao; megl. greu gręo; istr. greu grę. Lat. gravis prin intermediul unei forme pop. *grevis (Diez I 223; Densusianu Hlr. 504; Pushcariu 735; CandreaDens. 756; Philippide Principii 33; REW 3855; DAR; Rosetti I 57) cf. it. greve prov. cat. gal. greu fr. grief sp. port. grave. Este dublet al lui grav adj. din fr. grave; pentru semantismul sensului 8 cf. lat. gravida. Schimbarea de terminatzie se explica de catre Candrea Éléments 19 prin paralelismul cu mea meu considerinduse deci grea k punct de plecare; Pascu Beiträge 17 prefera de la un lat. *grevus. Der. greoi adj. (care se mishca cu greu lipsit de vioiciune mocait) cu suf. oi; greutate s. f. (insushirea unui corp de a fi greu; povara; dificultate; importantza gravitate; putere eficacitate; lest; haltera; asprime; gros parte cea mai importanta majoritatea) cu suf. (t)ate k in putzinatate singuratate strainatate (der. directa dintrun lat. *grevitatēm care o propun Pushcariu 736; CandreaDens. 757 shi DAR pare mai putzin probabila); greime (var. greuime) s. f. (inv. greutate povara); greuintza s. f. (inv. greutate); greumint s. n. (inv. chin); greunatate s. f. (Trans. greutate); ingreuia vb. (a agrava a incarca a face mai greu; a copleshi a impovara; a incurca a stinjeni; inv. a deranja; a lasa grea o femeie) de la greu sau dupa DAR de la greoi (dupa Pushcariu 858 shi CandreaDens. 759 din lat. ingrevāre; dupa REW 4428 de la ingraviāre); ingreuietor adj. (copleshitor impovarator); ingreuna vb. cu aceleashi sensuri k ingreuia al carui dublet expresiv pare a fi pe baza suf. uni una cf. miau › mieuna schiau › scheuna (dupa Pushcariu 859; CandreaDens. 760 shi DAR de la un lat. *ingrevĭnāre); ingreunator adj. (copleshitor; agravant); greunatic adj. (Trans. de Vest corpolent); ingreutatzi vb. (a impovara a ingreuna) de la greutate; ingreca vb. (a impovara a lasa grea; a concepe a zamisli) der. expresiv de la greu cf. mr. megl. (a)ngrec (a)ngricare (dupa Pushcariu 857; CandreaDens. 861 shi DAR din lat. *ingrevĭcāre). Draganu Dacor. IV 741 il cita pe gracina vb. (Olt. a suporta a suferi) cuvint rar care il deriva dintrun lat. *ingrevĭcĭnāre a carui explicare pare dificil de admis.