GRESH greshuri s. n. 1. (Invechit shi regional) Gresheala (2) defect cusur lipsa. Cite lumini nu trebuiau sai aprinda [lunii] fulgerele inaintea oglinzilor ei de senin spre ashi cerceta mai cu deamanuntul in ele greshurile chipului sau grasuliu. HOGASH M. N. 165. A vazut Simina greshurile toate SHia inceput sa taie cusaturan rind. COSHBUC P. I 245. De cite se apuca toate le potrivea cum mai bine shi le scotea la capat fara de nici un gresh. SBIERA P. 304. ◊ Loc. adv. Fara (de) gresh = fara gresheala fara defecte bine. Mintuia de spus pe de rost rapede shi fara gresh toata istoria vechiului testament. CREANGA A. 84. ◊ (Azi mai ales in expr.) A da (sau a face) gresh = a greshi tzinta a nu nimeri; a suferi un eshec; p. ext. a se inshela. Ochiul shi cu mina nu pot sa dea gresh?. ODOBESCU S. III 49. Plaieshii raspundeau cu gloantze care nu faceau gresh. NEGRUZZI S. I 173. A cercat shi el sa vada dea putea trece podul cu ochii inchishi shi na dat gresh. SHEZ. IX 27. (Popular) A nu avea gresh = a fi potrivit a nu fi rau a nu strica. Intrebarea nare gresh. Mai shtii de unde sare iepurele? CREANGA P. 172. Insuratul de tinar shi mincarea de dimineatza nau gresh. NEGRUZZI S. I 251. (Invechit) Ai da gresh (cuiva) = ai gasi cuiva un defect un cusur. SHapoi cei dai gresh cucoanei Luxitzei?... Eai inca hazlie nurlie. ALECSANDRI T. 808. 2. (Regional) Gresheala (1) eroare. Omul avea mintea sa curata shi deshteapta judica toate imprejurarile cu agerime... Nime nu era harnic sal impinga spre greshuri. SBIERA P. 305. 3. (Regional) Petic de pamint intre doua brazde ramas nearat din gresheala.