gregoriana muzica ~ Termenul defineshte intregul repertoriu al cantului oficial al bisericii latine cand a inceput sa se organizeze shi cristalizeze incepand cu sec. 67 dezvoltanduse shi imbogatzinduse pana in sec. 11; sa pastrat cu unele neinsemnate shi sporadice transformari pana in practica de cult actuala. G. a influentzat shi a fost la randul ei influentzata de dezvoltarea muzicii culte vesteuropene. Denumirea provine de la numele Papei Grigore I zis „cel Mare” (m. 604) care in timpul pontificatului sau cunoscand neajunsurile organizarii muzicii in bis. a procedat conform traditziei la reorganizarea shi unificarea cantarilor bis. (dispersate in mai multe dialecte in functzie de unele conditzii regionale: cant ambrosian sau milanez galican mozarb) obligatorii in oficierea zilnica a cultului pe parcursul intregului an. Este shtiut k modelul reformei g. la constituit muzica bizantina* Gradualul (2) shi antifonarul* stabilite in sec. 67 sau imbogatzit pe parcursul timpului cu noi cantece care apartzineau unor noi sarbatori religioase aparute ulterior [ex. secventzele (I 1)]. Cantarile cara apar shi azi in slujba bis. lat. (proprium missae slujba mortzilor v. recviem (1) ordinarium missae v. misa imnurile vecerniilor* etc.) apartzin fondului vechi al g. Alleluia* are o origine mai recenta (sec. 11) celelalte fiind adaptari moderne. Caracteristicile g. au fost teoretizate de Guido d’Arezzo. Cunoashtem astfel k g. foloseshte toate modurile (I 3) ce se pot forma pe fiecare din treptele gamei (do re mi fa sol la) fara alteratzii*. Aceste moduri erau clasificate in 8 specii principale 4 autentice shi 4 plagale diferentziinduse prin relatzia care exista intre nota care poate fi asimilata cu tonica (finalis*) shi aceea care se numeshte tenor (4) repercussa* shi poate fi asimilata cu dominanta*. Autenticele au tenorul la cvinta*. Aceste moduri sunt: protus (autentic shi plagal) tritus (autentic shi plagal) shi tetrardus (autentic shi plagal). In ritmica* g. Guido d’Arezzo distinge 3 categorii: 1. cantari prozaice in ritm liber; 2. cantari metrice masurate sau aproape masurate. 3. cantari asemanatoare poemelor lirice in care sunt amestecate diferite ritmuri. La inceput cantul a fost monodic* (la unison* bazat pe melodiile stabilite: cantus*) apoi sa cantat pe doua trei sau mai multe voci (2) prima forma polifonica* la doua voci fiind organum*. Cantusul g. care nu putea fi modificat devine c. firmus* shi i se alatura o voce care o urmeaza in octave* cvinte sau cvarte paralele. Organizarea pe 3 voci se numea triplum* iar pe patru voci quadruplum*. Perioada de stralucire a g. se desfashoara intre sec. 7 shi 11 dupa care dezvoltarea polif. favorizeaza introducerea tot mai abundenta a imnurilor (1) jubilatziilor secventzelor (I 1) tropilor (3) etc. ducand la aparitzia unor genuri polif. noi mai ample (cum sunt misa motetul*) care au revitalizat multe din cantarile bis. Pentru a stavili aceste influentze shi a pastra unitatea g. Conciliul de la Trento (sec. 16) impune o noua reforma excluzand tropii shi cea mai mare parte a secventzelor din muzica de cult. In afara faptului k reprezinta repertoriul oficial al bis. lat. g. in forma sa stabilita de cantus firmus a constituit o baza shi un punct de plecare in studiul polif. shi armoniei (III 1) ba chiar adeseori compozitori renumitzi (H. Berlioz S. Rahmaninov P. Hindemith etc.; v. Dies irae) lau folosit in lucrarile lor. Tendintzele de purificare a cantului g. mai ales in privintza „armonizarii” sale (denaturate printro tratare tonala) se manifesta la sfarshitul sec. 19 incepand cu shcoala lui Niedermeyer.