GRÁTZIE gratzii s. f. 1. Dragalashenie finetze gingashie demonstrate de o fiintza in mishcari atitudini etc.; atractzie particulara care o provoaca cineva sau ceva prin aspect mishcare etc.; farmec. ◊ (In mitologia romana) Cele trei gratzii sau gratziile = cele trei zeitze considerate k personificari ale frumusetzii shi gingashiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face gratzii = a) a cauta sa para fermecator prin gesturi shi atitudini afectate; b) ashi manifesta in mod nejustificat nemultzumirea a face nazuri. 2. Bunavointza preferintza favoare de care se bucura cineva. ◊ Expr. A intra in gratziile cuiva = a cashtiga increderea bunavointza cuiva. ♦ Ajutor mila indurare (divina); iertare (de o pedeapsa). ◊ Anul de gratzie... formula emfatica ce preceda indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepozitzie) Datorita. Din lat. gratia.