GRAFÍT (< fr. {i}; {s} gr. grapho „a scrie”) s. n. (MINER.) Modificatzie polimorfa hexagonala a carbonului cu aspect de mase compacte sau de agregate solzoase matasoase de culoare neagracenushie cu luciu metalic avand mare conductibilitate electrica. Este unsuros la pipait moale; se formeaza prin metamorfozarea shisturilor carbunoase shi bituminoase sau provine din rocile carbonatate printrun proces de reducere la temperatura inalta (grafitizare). Se obtzine industrial prin incalzirea antracitului sau a cocsului pulverulent la temperaturi de 2.7003.300°C. Utilizat in metalurgie la fabricarea minelor pentru creioane a electrozilor etc.