GRAFÍE s. f. (< fr. graphie it. grafia cf. gr. graphe „arta de a scrie”): scriere sau scris; felul in care este scris un cuvant sau un text. ◊ ~ dúbla: notare diferita a aceluiashi fonem in aceeashi epoca (in acelashi text sau in texte diferite) datorita unor cauze diverse. Astfel in textele vechi romaneshti existau multe g. duble fie din cauza contradictziei dintre traditzia grafica shi evolutzia limbii (g. den shi din) fie datorita caracterului complex al unui sunet greu de notat (g. bunra shi bura din textele rotacizante) fie coexistentzei a doua sunete in graiul aceleiashi persoane fie influentzei exercitate de g. unor cuvinte slave asemanatoare fie copishtilor in vorbirea carora existau fonetisme deosebite de cele din original etc. ◊ ~ hipercorécta: g. greshita pe baza unei pronuntzari greshite a unui cuvant produsa din teama de a nu greshi k de exemplu piftea in loc de chiftea; poplen in loc de poplin etc.