gradína f. pl. ĭ (vsl. bg. gradina. V. gard). Loc ingradit in care se cultiva florĭ saŭ legume (p. fructe se zice livada). Gradina botanica zoologica p. studiu plantelor al animalelor. Gradina de copiĭ (dupa germ. kindergarten) shcoala de copiĭ care n’aŭ intrat inca in shcoala primara shi in care nu se invatza cu cartzĭ. (Intemeĭata de Fröbel din care cauza se maĭ numeshte shi shcoala fröbeliana). Gradina publica gradina a comuneĭ orĭ a statuluĭ deschisa tuturor. Fig. Persoana plina de calitatzĭ: acest om e o gradina o gradina de om. Ma duc in gradina ma duc in gradina caseĭ noastre orĭ a alteĭ case orĭ intru in gradina publica care e linga mine. Ma duc la gradina ma duc la gradina publica care in general e departe de mine.