GOSPODARÍE gospodarii s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila) a unui locuitor indeosebi a unui tzaran (shi a familiei sale); casa¹. ♦ Unitate formata dintro locuintza shi din persoanele (inrudite) care o locuiesc traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna avand buget comun shi valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Ieshit din uz) Unitate de productzie agricola de prestari de servicii etc. (de stat cooperatista sau particulara). 4. Conducere administrare a unui bun a unei institutzii (publice) etc.; institutzie sau ansamblu de institutzii care asigura aceasta conducere administrare. Gospodarie comunala. Gospodar + suf. ie.