glúma (glúme) s. f. Banc poveste plina de haz. Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac II 122; Conev 103; DAR) cf. bg. sb. gluma. Schimbarea de terminatzie se explica fie printrun caz flexionar de la glumŭ fie prin confuzie cu sl. gluma „nerushinare” sau mai curind printrun sing. reconstituit pe baza pl. glume. Dupa Capidan Raporturile 229 bg. gluma ar proveni din rom. ceea ce nu pare probabil. Der. glumetz adj. (care glumeshte) cf. sl. glumiči bg. glumec; glumi vb. (a face glume; inv. a se ocupa; inv. a birfi) sensurile inv. fiind imprumuturi lit. din sl. fara circulatzie reala.