gláva (ve) s. f. 1. Cap. 2. (Inv.) Capitol. Sl. glava (Cihac II 121; Conev 87) cf. bg. sb. glava pol. glowa rus. golova ngr. γϰλάβα „capatzina”. Primul sens are totdeauna o nuantza depreciativa. Din sb. pare a proveni glag s. n. (Banat coltz) prin intermediul unei asimilari. Der. glavatzina s. f. (capatzina dovleac) prin incrucishare cu capatzina cf. bg. glavetina; glovotz s. n. (capatzina); glarhnica s. f. (shervet rasucit in forma de colac care se ashaza greutatea purtata pe cap) din sl. glavnikŭ „de cap”; glavizna s. f. (inv. capitol) din sl. glavizna imprumut literar. Cf. sglavoc.