GÍTZA gitze s. f. (Mold. Bucov.) Parul femeilor impletit in cozi sau in cositze; shuvitza de par. Scotea fruntea cu gitze balane shi ochi albashtri o mutrishoara agera de copila. SADOVEANU P. M. 234. Ishi shtergeau minile... shishi potriveau dupa urechi gitzele de par nelinishtite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A impleti gitze albe = a ramine fata batrina. Cind o fata are par frumos nu impleteshte gitze albe. SEVASTOS N. 4. ♦ Panglica sau shiret care se impleteshte la capatul cositzelor.