GIRLÍCI girlice s. n. 1. Incapere scunda shi ingusta (adesea povirnita) care formeaza intrarea intro pivnitza intrun beci sau intrun bordei. V. tinda. O gura neagra de girlici se casca in coasta cladirii. SADOVEANU O. VII 52. Zibal infashura cu putere capatiiul liber al latzului de butucul fix de la usha girliciului. CARAGIALE O. I 293. In fundul unei tinde intunecoase se vedea girliciul povirnit al pivnitzei cu portzilei de zabrele. ODOBESCU S. I 126. Bordiash fara girlici. TEODORESCU P. P. 331. ♦ (Rar) Intrare intro peshtera. De abia faci vreo douazeci de pashi in girliciul peshterei shi te gaseshti inlauntrul unei boltzi uriashe. VLAHUTZA O. A. II 137. 2. Gitul unei sticle. Trece bautura batrinului care mormaie scurt... shi pune girliciul la gura. REBREANU I. 14.