GINGURÍ ginguresc vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care incearca sa vorbeasca) A scoate sunete abia articulate. Un baietzel de doi ani se juca gingurind vesel cu un pisoi baltzat la picioarele patului jos pe pardoseala de lut umed. REBREANU R. II 65. Pe urma vin copiii... shi cita multzumire cit farmec sa auzi gingurind in jurul tau. PAUNPINCIO P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cind itzi gingureshte glasul Vorbe sa framinte Harfa nui nici glas de inger Mai frumos sa cinte. COSHBUC P. II 270. ◊ Fig. Piriul Vodislavei copil nepasator gingurea povestea lui de munte. GALACTION O. I 287. 2. (Despre porumbei shi turturele) A scoate sunete caracteristice. Ginguri un porumbel salbatic de pe o creanga. GALACTION O. I 253. Variante: gangurí (CREANGA A. 35) gongurí (ISPIRESCU la TDRG) gunguní (ODOBESCU S III 35) gungurí vb. IV gungurá (La TDRG) vb. I.