gínere (gíneri) s. m. 1. Sotzul unei femei in raport cu parintzii acesteia. 2. Mire. Mr. dzinere megl. ziniri istr. žiner. Lat. gĕner (Pushcariu 720; CandreaDens. 745; REW 3730; DAR) cf. it. genero prov. genere fr. gendre sp. yerno port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR II 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” care Sandfeld 37 il presupune deducindul din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii sau in cursul ceremoniei de nunta. Der. gineri vb. (a face pe cineva sai fie ginere ashi da fata dupa cineva); ginerie s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).