Definitzia cu ID-ul 903294:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
GINDÍRE gindiri s. f. 1. Facultate a creierului omenesc de a reflecta activ realitatea obiectiva in reprezentari notziuni judecatzi shi care k shi limba de care este indisolubil legata a aparut in procesul practicii sociale; procesul acestei reflectari rezultat al activitatzii creierului. Gindirea este o forma a energiei o functzie a creierului. ENGELS D. S. 16. Fiind nemijlocit legata de gindire limba inregistreaza shi fixeaza in cuvinte shi in combinatzii de cuvinte in propozitzii rezultatele activitatzii gindirii. STALIN PROBL. LINGV. 20. Materialismul bazat pe cuceririle shtiintzei afirma cu tarie k gindirea noastra nu ishi fabrica ea singura contzinutul activitatzii sale ci il deduce din lumea reala. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 107. ♦ Conceptzie. M. Kogalniceanu e un istoric cu gindire inaintata pentru acea vreme. IST. R.P.R. 317. 2. Meditare reflexie. A lasa timp de gindire. ▭ Nam alta mingiiere mai vie pe pamint Decit sanaltz la tine duioasa mea gindire Stelutza zimbitoare dincolo de mormint! ALECSANDRI P. A. 63. ♦ Visare reverie. Erau dulci acele ore de estaz shi de gindire. ALEXANDRESCU M. 20. 3. Idee gind. In «Razvan» sint gindiri curate spuse limpede. CARAGIALE O. III 221. Pe stinca sfarmata ma sui Gindirilor aripi le pui. EMINESCU O. IV 3. Un cuget o gindire Pe totzi sa nenfratzeasca SHi in dreapta multzumire Sa zicem in unire: Traiasca tzeara noastra SHi arta romineasca. ALEXANDRESCU M. 204.