ghĭurghĭuliŭ și ghĭorghĭolíu, -íe adj. (vechĭ ghĭulghĭuliŭ, d. turc. gülguli [Șăin.] și gülgiune [Ĭusuf.] d. turc. pers. gül, trandafir). Rar azĭ. Dun. Trandafiriŭ saŭ profir maĭ închis de cît pembiu (ca vinu ĭeșit din strugurĭ albĭ amestecațĭ cu roșiĭ): vin ghiurgĭuliŭ (VR. 1925, 5, 278).