A GHIORTZAÍ pers. 3 ghiórtzaie 1. tranz. pop. fam. (lichide) A inghitzi cu lacomie producand un sunet caracteristic; a bea cu inghitzituri mari facand „ghiortzghiortz”. 2. intranz. pop. fam. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic provocat de mishcarea gazelor in interior; a face „ghiortzghiortz”; a chiorai. /ghiortz + suf. ~ai