GHIONTÍ ghiontesc vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre al imbrinci sau ai atrage atentzia); a inghionti. Slujitorul de pe capra ghionti de asta data cu cotul pe stapinul sau. SADOVEANU F. J. 150. Petre nul mai putu rabda deci ghiontindul cit ce putu cu cotul: Pacatos nating! NEGRUZZI S. I 84. ◊ Fig. SHi risul shi cintecul de pe dimb o impung in inima shio ghiontesc. CAMILAR T. 153. ◊ Refl. reciproc. Ghiontituneam unul pe altul chicotind inadushit. CREANGA A. 128. Varianta: ghiontui ghiontuiesc (ISPIRESCU U. 58) vb. IV.