GHÍMPE ghimpi s. m. I. 1. TZepusha care creshte pe tulpina sau pe ramurile unor plante (k maracinele rasura etc.); spin. O crengutza de malin Ori un ghimpe sa tentirzie putzin. TOPIRCEANU B. 44. Ma intinz peste ceilaltzi pomishori... cind sa ma intorc dau intrun ghimpe. ISPIRESCU L. 244. ◊ Fig. O vaga nelinishte o cuprinse. Simtzea k incearca so intzepe un ghimpe de mustrare. BART E. 162. ◊ Expr. A avea (sau a simtzi) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz o suparare o durere ascunsa. Tu ai un ghimpe in cugetul tau... Destainuieshtete mie. CARAGIALE O. I 260. Simtzea pare k un ghimpe in inima cind ea era fatza. EMINESCU N. 119. A sta (sau a shedea) pe (sau k pe) ghimpi = a fi nelinishtit a nu mai avea rabdare a sta k pe spini. Cumatrul shade k pe ghimpi. SADOVEANU O. I 79. Baietzii stau pe ghimpi dar de mila shi sila ingaduira shi ishi facura ochii in patru shii pironira spre cele 12 fetishoare vrednice. POPESCU B. III 6. Ai sta (cuiva) k un ghimpe in ochi = ai fi nesuferit ai produce antipatie. 2. (La pl.) TZepile ariciului. II. 1. Planta erbacee cu flori purpurii shi spinoase (Centaurea calcitrapa); scaighimpos scaiete. 2. (SHi in forma ghimpepaduretz) Arbust din familia liliaceelor totdeauna verde cu ramurile terminate printrun spin cu flori mici verzui shi cu fructe in forma de boabe roshii (Ruscus aculeatus). Varianta: ghimp (RUSSO O. 31) s. m.