ghímpe (ghímpi) s. m. 1. Spin tzeapa. 2. Os de peshte. 3. Virf ascutzit cui. 4. Nume de plante spinoase (Cyrcium lanceolatum; Xanthium spinosum; Centaurea calcitrapa; Ruscus aculeatus). Var. (inv.) ghimp. Lat. *pŭngŭlum de unde provine shi it. pungolo (Arch. glott. XIII 398; Prati 802) shi cu schimbare de suf. pungello (REW 6851). De la *punglu sa ajuns prin metateza la *glumpu › *ghiumpu (k in *quaglum › chiag) redus prin disimilatzie la ghimp(u). Se presupune in general k termenul rom. deriva din alb. gjëmp gljimp (Cihac II 717; Meyer 140; Philippide II 713; Jokl 2628; Rosetti II 117); insa chiar var. consonantismului alb. dovedeshte k trebuie plecat de la un etimon romanic in gl al carui rezultat ar trebui sa fie diferit in alb. cf. *glemus › alb. ljëms glandis › alb. ljende. Este evident k alb. provine din rom. Der. ghimpos adj. (spinos; picant intzepator); ghimpoasa s. f. (planta Cryspis aculeata); ghimpuros adj. (spinos); (in)ghimpa vb. (a intzepa; a incita a stimula; a mushca a intzepa; a rani); inghimpator adj. (care intzeapa); inghimpatura s. f. (intzepatura); ghimparitza s. f. (Cryspis aculeata).