ghicitor ~oare [At: BIBLIA (1688) 283 / Pl: ~i ~oare / E: ghici + itor] 1 smf (In superstitzii) Persoana care ghiceshte (2) Si: (ivr) ghicitoreasa. 2 sf Specie a literaturii populare de obicei in versuri in care se prezinta metaforic un obiect o fiintza sau un fenomen ceranduse identificarea acestora Si: ghicitura. 3 (Bot; reg) Brandusha de toamna (Colchicum autumnale). 4 sf (Bot; reg) Maseauaciutei (Erythronium denscanis).