GHICITOÁRE ghicitori s. f. Formula (de obicei in versuri) prin care se enuntza metaforic unele trasaturi specifice ale unei fiintze ale unui lucru etc. care urmeaza sa fie aflat ghicit; cimilitura. Nu se exprima niciodata clar ci parca tot spunea ghicitori. GHEREA ST. CR. II 54. Se strinsera totzi... spuind la glume shi la ghicitori. ISPIRESCU L. 67. Nu mancinta azi cum ma mishcara Poveshti shi doine ghicitori eresuri Ce frunteami de copil onseninara. EMINESCU O. I 201.