GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Strat subțire de gheață format iarna pe drumuri, după o ploaie urmată de îngheț; polei. S-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47. Ghețușul trosnea sub pași. EMINESCU, N. 88. ♦ Lunecuș pe care se dau copiii iarna. Luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor, ca pe un ghețuș, cînd valea scobora prea repede. HOGAȘ, M. N. 131.