gheurá (r at) vb. A curatza de boabe. Var. gheora. Origine incerta. Dupa CandreaDens. 638; cf. REW 3770; DAR shi Rosetti I 167 din lat. glabrāre „a netezi” dar semantismul nu este clar. Trebuie sa fie cuvint identic cu a desgheura (var. desghiora dejgheura) vb. (a scoate miezul de nuca) ce se considera k rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban) sau *disglabrāre (Densusianu Rom. XXXVI 325; CandreaDens. 739; Rosetti I 165). Pare a fi vorba mai curind de un cuvint legat de ghiara cf. ghera „a zgiria”; intratit cele doua cuvinte se confunda uneori: cf. lasa mitza k te ghioara (Agirbiceanu).