GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (mai ales de lemn) în care se poate adăposti o santinelă sau un paznic, în care stă conducătorul unei locomotive etc. Am venit cu Anton dis-de-dimineață și trecem pe la sentinelele care au gherete sus, pe zid, stăpînind curtea închisorii. SADOVEANU, O. VI 284. În dreptul vămii, lîngă ghereta care da o iluzie de umbră, un grănicer la post pirotea în picioare, rezemat de armă. BART, E. 19. 2. Chioșc (în care se vînd alimente, ziare etc.).