GHEMUÍT A ghemuitzi te adj. Strins k un ghem. Mergem ghemuitzi ne intilnim cu cite un vagonet shi trebuie sa cautam loc unde sa ne putem incrucisha. BOGZA TZ. 67. Sa facut de doua ori mai mica ghemuita acolo pe pervazul ferestrei k un punctishor alb shi a ashteptat. POPA V. 34. ◊ Fig. Se iveau case acoperite cu stuf cenushiu ghemuite pe linga drum; prin gropi. DUMITRIU N. 15. Deodata strinse friul ascultind cu inima ghemuita. SADOVEANU F. J. 53.