GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. 1. Acțiunea de a generaliza și rezultatul ei; extindere, lărgire a sferei de aplicare. Exprimarea în modul cel mai deplin a esenței fenomenelor din viață presupune o generalizare profundă, o descoperire și ilustrare deosebit de expresivă a modului cum acționează legile obiective ale realității. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2. Rezultatul generalizării (faza ultimă a cunoașterii cu ajutorul gîndirii) este noțiunea. IORDAN, L. R. 35. ♦ Operație logică cu ajutorul căreia unim în minte însușirile comune ale obiectelor de același fel. 2. (Med.) Extindere, în întregul organism, a unui proces maladiv, inițial limitat.