*generál a adj. (lat. generális d. génus géneris gen). Comun intreguluĭ gen universal peste tot: ploaĭe generala. Vag indecis in opoz. cu special particular individual: a vorbi in terminĭ generalĭ. Care are putere (autoritate) peste tot: controlor inspector ofitzer general. S. m. Ofitzer care comanda o brigada o diviziune saŭ un corp de armata shi chiar o armata intreaga in care caz se maĭ numeshte shi general suprem orĭ generalisim: La 1848 in TZara Romaneasca titlu de „spatar” fu inlocuit cu cel de „general” cu intzelesu de „capetenia oshtiĭ”. (V. capitan hatman mareshal). SHefu unuĭ ordin de ĭezuitzĭ. S. n. Lucru general: a trece de la general la special. In general in mod general in de obshte.