GEMINÁTZIE s. f. (cf. fr. gémination lat. geminatio „dublare”): lungire a unei consoane pronuntzata cu o durata mai mare decat cea obishnuita; dublare a consoanei in pronuntzare reduplicare a sunetului pentru a da cuvantului o anumita valoare stilistica. Astfel in enuntzul „Floarea era rrroshie” cuvantul cu sunetul r reduplicat capata o valoare stilistica de superlativ absolut.