GEAM geamuri s. n. 1. Placa de sticla prin care strabate lumina (shi care se fixeaza in pervazurile ushilor shi ferestrelor). Geam mat. Geamuri colorate. ▭ Se deschise usha din fund cu geam mic rotund la inaltzimea capului. SADOVEANU B. 182. K un palat pustiu cu geamuri sparte Padurea noastra tace parasita. IOSIF P. 46. Vintul jalnic baten geamuri. EMINESCU O. I 76. ◊ Ochi de geam v. ochi (II 1). Geam armat sau de sigurantza = geam gros in care sa inglobat la fabricare o plasa de sirma cu scopul de ai mari rezistentza shi a evita accidentele. Geam de cuartz = geam fabricat din cuartz topit care lasa sa treaca 5080% din intensitatea razelor ultraviolete. ♦ Bucata de sticla care se ashaza in rama ceasornicelor a ochelarilor etc. La cuptoarele lor focarii cu geam colorat la ochi au privit mereu la focuri. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 180 2/2. In cutii cu geam pastra vii sherpi de toate neamurile. STANCU D. 407. ♦ (Familiar) Monoclu. 2. Fereastra. Vinturi ale iernii se calatoreau pe la geam aducind suspine de durere. SADOVEANU O. II 205. Am deschis geamul vagonului. SAHIA N. 26. La geamul tau ce stralucea Privii atit de des. EMINESCU O. I 191.