GEALÁT gealatzi s. m. (Invechit) Calau gide. Auzind imparatul k nu sa gasit nici de asta data inelul porunci vizirului sa vesteasca gealatul. POPESCU B. I 26. Perira unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU S. I 257. Ipsilant... a scapat de gealat k prin urechile acului. GHICA S. 17. ♦ (Azi fig. cu nuantza peiorativa) Om voinic puternic adesea bataush. Varianta: gelát (ALECSANDRI P. P. 221) s. m.