GÁURA gauri s. f. Scobitura adincitura intrun corp ivita de la sine (v. ruptura spartura) sau facuta de om cu scopuri determinate; cavitate (Mold.) borta. Cu greu shi dureri Am ajuns miner SHi umblam shi eu Cu tatinemeu Prin gauri de munte Prin pimnitze crunte. DESHLIU M. 51. Se uita la fereastra din fatza: acelashi gol cascat k o gaura in intunericul odaii. VLAHUTZA O. A. III 78. Baga degetul in gaura inelului. ISPIRESCU L. 26. Fluierul cu shase gauri Bine zice! TEODORESCU P. P. 255. ◊ Gaura cheii (sau rar a clantzei) = gaura prin care se baga cheia in usha. In fund din gaura unei chei izvora o atza de lumina. SADOVEANU O. I 434. Ieshii repede apoi ma uitai prin gaura clantzei. DEMETRESCU O. 98. Gaura de sharpe = loc ferit servind k ascunzatoare. Sal aduca... chiar din gaura de sharpe. ISPIRESCU L. 84. ◊ Expr. Doara nu so face gaura in cer = nare sa fie cine shtie ce paguba nare sa se intimple nici un rau. In vremurile astea grele se mai cirpeshte omul cu citeo economie k no sa se faca gaura in cer fiindca un creshtin merge gratis cu trenul. REBREANU R. I 12. Doara nu so face gaura in cer dom intra! ISPIRESCU L. 50. A astupa o gaura (sau gauri) v. astupa. ♦ Fig. Incapere proasta locuintza saracacioasa. Sa te duca in batai la sectzie shi sa te viren vreo gaura mucegaita. SLAVICI O. I 367.