gáura (gắuri) s. f. 1. Scobitura cavitate groapa. 2. (Arg.) Furt prin efractzie. Mr. gavra megl. gaura. Lat. cavum al carui rezultat normal sa fi fost *gau cf. sgau shi gaoace. Acest rezultat sa pierdut insa de la forma sa de pl. gauri sa refacut un sing. analogic gaura k in fagure < fag shi patura < pat. Se considera in general k etimonul este lat. *cavŭla (Densusianu Hlr. 111; Candrea Èlèments XVI; Pushcariu Diminutiv. 182; Pushcariu 701; CandreaDens. 720; REW 1693; Philippide II 713; Pascu I 91; Rosetti I 73) sau lat. caula (Cipariu Gram. 117; Pushcariu Dacor. III 671) ipoteza posibila fara a fi necesara. Der. din lat. caverna (Cretzu 326) nu este posibila. Alb. gavrë provine din mr. iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea Elemente 404). Der. gaurar s. n. (sula; regulator la razboiul de tzesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri vb. (a perfora; Arg. a rani cu arma de foc); gauritor adj. (Arg. hotz); gauricios adj. (gaurit); gauros adj. (gaurit). Cf. gaman. De la *gau deriva de asemenea prin intermediul unui suf. expresiv gaun s. m. (inv. gol cavitate; gargaune Vespa crabro) cu var. gauna s. f. (Bucov. gol cavitate). Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al suf. aur reiese shi din der. k barzaun gargaun cascaun(d) cf. shi bauna mieuna scheuna. Totushi se considera in general (Candrea Rom. XXXI 312; Pushcariu ZRPh. XXVIII 618; Pushcariu 700; REW 1794; CandreaDens. 718 shi 719; DAR) k etimonul lui gaun este lat. *cavōnem in loc de cavum ipoteza incerta (cf. REW 1794; Battisti II 831). Vagauna s. f. (groapa cavitate vizuina; ripa) este fara indoiala un der. expresiv poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna urmata de o disimilatzie (dupa Cihac II 537 din mag. vagany „brazda fagash” care pare mai neconvingatoare). Der. gauni vb. (a sapa); gaunos adj. (gol gaurit; fara miez); gaunoshi (var. gaunosha) vb. (a sapa a scobi); gaunosheala (var. gaunoshitura) s. f. (cavitate).