GARGAÚN gargauni s. m. Viespe mare de padure cu ac foarte veninos; zboara producind un zumzait puternic (Vespa crabro); barzaun (2). ◊ Expr. (In legatura cu verbele «a avea» «a umbla» «a i se urca» etc.) Gargauni in (sau la) cap = toane capricii fumuri idei extravagante. Se pot impaca daca nu li se urca gargaunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 175. Cautatzi de drum shi nu umbla cu gargaunii in cap. CREANGA P. 81. TZiau intrat in cap gargauni... Vrei sagiungi senator! ALECSANDRI T. 1276. A scoate (cuiva) gargaunii (din cap) = a vindeca de toane capricii fumuri idei extravagante. In ce fel puteau sai scoata gargaunii? PAS Z. I 180. Ia statzi oleaca sa va scot eu gargaunii din cap! CREANGA A. 79.