GÁITZA² gaitze s. f. 1. Pasare inrudita cu corbul cu penajul frumos colorat; poate imita sunetele scoase de diferite pasari (Garrulus glandarius). Vorbeshti shi tu k gaitza ce prinzi de la tat’ tu. V. ROM. septembrie 1953 166. Il inhatzase dracoaica cu ghearele k o gaitza spurcata shi nul slabea nici cit ai da in cremene. ISPIRESCU L. 212. Gaitza ce imiteaza orice sunete bizare. ALECSANDRI P. A. 125. ◊ Expr. A se tzine gaitza de (sau dupa cineva) = a se tzine scai de (sau dupa) cineva. SHi vai de capul lor k se tzine gaitza dupa dinshii sta ziua toata in piatza k sa vaza cum datornicii lui aduna banii. SLAVICI N. 282. ◊ Compus: gaitzademunte = alunar (II 1). 2. Fig. (Familiar) Femeie careia nui mai tace gura. V. caragatza. Ma vir printre fete k un diavol ma vir. Gaitzele scai pe soramea... i pun rochia ei alba de mireasa. STANCU D. 179. Lo scos din minte gaitza cea de cucoana Caliopi. ALECSANDRI T. I 338. Pronuntzat: gai.