GÁIE gai s. f. Pasare migratoare din ordinul rapitoarelor cu pene ruginii cu ciocul coroiat shi cu gheare puternice; se hraneshte cu pasari cu mamifere mici shi cu mortaciuni (Milvus milvus). Porni o sfada shi o galagie in neamul pasaresc de credeai k dat gaia in ele. DUNAREANU N. 20. Peste deshertul inalt shi plin de lumina al vailor adinci numai gaia cu tzipet flamind shi ascutzit spinteca vazduhurile k o sageata neagra shi iute. HOGASH M. N. 170. SHia prins a se aduna pasari fel de fel: vulturi uli gai buhe. RETEGANUL P. V 65. ◊ Dea gaia sau dea puiagaia = numele unui joc de copii. Dupa claca se puneau cu totzii la jocuri: dea inelushinvirtecush dea babamija dea gaia dea cirpa shi acestea sencheiau printro hora mare. GHICA S. A. 59. Iata shi Nicu fiul meu draga Marghiolitza... Nutzi aduci aminte cind te giucai cu dinsu dea babaoarba?... Ba nu babaca... dea puiagaia. ALECSANDRI T. I 43. ◊ Expr. (A se uita) cu un ochi la gaie shi cu altul la tigaie = (a se uita) sashiu. A se tzine gaie dupa (sau de) cineva = a se tzine scai de cineva. Pe urma sa tzinut iar gaie dupa mine... pina la rascruci shtii unde vrei sapuci spre cazarma. CARAGIALE O. I 47. Ma (sau tea etc.) luat gaia = am (sau ai etc.) patzito am (sau ai etc.) dat de bucluc. Acu eshti al meu! acu tea luat gaia! CARAGIALE S. 29. A dat bardaca peste cap shi fireshte numaideclt la luat gaia. id. P. 155.