furnicél (éi) s. m. Furuncul. Var. (inv.) funecel funigel funi(n)cel furincel. Lat. *fŭruncĕllus in loc de fŭruncŭlus (Densusianu Rom. XXXIII 77; CandreaDens. 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul s. n. din lat. (sec. XIX). Var. sale indica o confuzie cu funigel shi cu furnicei explicabil acesta din urma datorita ideii de intzepatura.