FURNICÁR² furnicare s. n. 1. Ridicatura mica de pamint care adaposteshte o colonie de furnici; mushuroi. Erau shoarecii... k urshii de mari shi multzi k furnicile in furnicar. RETEGANUL P. V 38. ♦ Totalitatea furnicilor dintrun mushuroi. Umblatzi k furnicarul rascolit. BENIUC v. 91. K un furnicar izvorau din vagoane soldatzii shi dadeau navala la fintini. SADOVEANU O. VI 263. 2. Fig. Multzime mare (de oameni) care mishuna. Tabara intinsa plina de murmur greu shi de furnicar pestritz se linishtea incetincet in soarele fierbinte. SADOVEANU O. VII 16. Moshneagul shia umplut traista shi se intoarce din nou in furnicarul cel mare de lume. C. PETRESCU S. 46. Privesc orashul furnicar Cu oameni multzi shi muri bizari. EMINESCU O. IV 194.