FURNICÁ pers. 3 furník vb. I. 1. Intranz. A umbla incoace shi incolo in numar mare a se mishca in toate partzile k furnicile; a mishuna. V. forfoti. In jur furnicau voinicii cu ochii aprinshi shi alautele tot mai rasunau shi voinicii tot chiuiau shi jucau prin lumina innegurata de fum. SADOVEANU O. I 173. Se vazu intru multzimea aia de oameni furnicind in sus shi in jos. ISPIRESCU L. 148. ◊ Fig. Un popor intreg de stele Furnican razele mele. VLAHUTZA P. 21. ♦ (Rar urmat de determinari introduse prin prep. «de») A fi plin de... a fi ticsit de... a contzine in mare cantitate. Interiorul sertarelor furnica de asemenea fine amulete. ARGHEZI P. T. 57. 2. Tranz. impers. (Cu acuzativul persoanei) A avea senzatzia k itzi umbla pe corp o multzime de furnici a simtzi mincarime intzepaturi pe piele. Ma furnica pe spate. ◊ (Mai rar cu subiectul specificat) Un tremur rece a furnicato k o sageata de gheatza pe tot lungul spinarii. POPA V. 281. Un zumzet ushor i lovi auzul shi in aceeashi vreme un fior il furnica in tot trupul. GIRLEANU L. 31.