FURNICÁ pers. 3 furník vb. I. 1. Intranz. A umbla incoace shi incolo in numar mare a se mishca in toate partzile k furnicile; a mishuna a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A fi plin de... a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzatzie neplacuta de mancarime shi de intzepaturi pe piele. Lat. formicare.