FURISHÁ furishez vb. I. Refl. A se strecura pe nesimtzite pe furish; a patrunde pe neobservate pe ascuns tiptil. Se furisha in umbra gardurilor shi inainta cu grija pinan poarta chiaburului. MIHALE O. 491. Maicasa il pindea mai cu seama cind se furisha in gradina din dosul casei la vremea cireshelor shi a prunelor. SADOVEANU M. C. 9. K doi copii nevristnici ne furisham pe strada; Ne cheama pretutindeni fereshti licaritoare. ANGHELIOSIF C. M. I 28. ◊ (Metaforic) Cind am ieshit in cerdac prin draperiile grele de pe deal sa furishat o raza. IBRAILEANU A. 215. Din vale shi de pe stinga se furishau pina la mine sclipirile scurte shi fugatoare ale Bistritzei. HOGASH M. N. 58. ◊ Tranz. Ochii furishau priviri shi vorba tot furish ne pipaia auzul. SADOVEANU O. VII 205. Furisheaza citeo privire shascut urechile doar dor prinde ceva. DELAVRANCEA H. T. 131. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») A se departa pe furish. Ciobanul se furisha de fiul de boier. ISPIRESCU L. 251. Furishinduse de Ivan iese cu dinsa [cu darabana] afara. CREANGA P. 310.