FURÁ fur vb. I. Tranz. 1. Ashi insushi pe ascuns sau cu fortza un lucru care apartzine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva pagubindul; a hotzi a jefui a prada. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ◊ Expr. Pe furate(le) = prin furt prin rapire prin hotzie. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furish (cu dragoste). A fura (cuiva) o sarutare (sau un sarut) = a saruta pe furish sau prin surprindere fara voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = ashi insushi pe apucate o meserie de la cineva (vazand cum o face shi imitandul). A fura inima (cuiva) = a fermeca a incanta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi indragostit. ♦ A rapi pe cineva. ♦ Fig. A lua pe neashteptate pe nesimtzite; a cuprinde. ◊ Expr. Al fura (pe cineva) somnul = a adormi. Al fura (pe cineva) gandurile = a cadea prada gandurilor a medita indelung. ♦ Refl. (Neobishnuit) A pleca pe furish; a fugi. 2. Fig. A fermeca a vraji. [Forma gramaticala: (in loc.) furate furatele] Lat. furare.