FUGÚTZA s. f. Diminutiv al lui fuga. A tras o fugutza pina acasa. ♦ (Adverbial in forma fugutza) Fuga degraba. Leana lu Lica pleca fugutza in gradina mishcindushi greu trupul plinutz. V. ROM. decembrie 1951 201. (Expr.) A da fugutza = a fugi a se duce repede. Au dat cocoshelul fugutza la dinsul. SBIERA P. 295. Fugafugutza = repederepede.