FUGÍT A fugitzi te adj. Care a fugit care a scapat. Dezgropau din argea lazile cu tzesaturi buduroaiele cu ceara ori cu miere shi tot cei fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION O. I 279. Iaca un tzaran clacash pe moshia ce tzin in posesie are sami faca treizeci zile de lucru shi in loc sa fie acolo se plimba fugit. BOLINTINEANU O. 447. Sub padure gramadita SHeade lumea invelita Ziua de soare fugita Noaptea de luna pitita (Casa). GOROVEI C. 47. ♦ (Substantivat) Persoana care a fugit de undeva; dezertor evadat fugar. Vrun fugit din ocna caretzi saren drum. COSHBUC P. I 253. Incaleca shi zbura... in urma fugitzilor. EMINESCU N. 15. ◊ Expr. A da bir cu fugitzii v. bir.