Definitzia cu ID-ul 497943:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fugí (fúg fugít) vb. 1. A alerga a o lua la goana. 2. A evada a scapa din. 3. A curge a se scurge a trece. 4. A evita a ocoli. Mr. fug fudzu fudzita megl. istr. fug. Lat. fŭgῑre in loc de clasicul fŭgĕre (Pushcariu 662 CandreaDens. 665; REW 3550; DAR) cf. alb. fugoń it. fuggire fr. fuir sp. huir port. fugir. Cf. fuga.