FUGÍ fug vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu pashi repezi a se mishca iute intro directzie a merge in fuga¹; a alerga a goni. ◊ Expr. Ai fugi (cuiva) pamantul de sub picioare se spune cand cineva ishi pierde echilibrul shi este gata sa cada sau fig. cand cineva se simte pierdut cand ishi pierde cumpatul. ♦ (Despre lapte shi despre alte lichide) A da in foc (cand fierbe). ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „dupa”) A urmari in fuga¹ a alerga pe urmele cuiva pentru al ajunge pentru al prinde. ◊ Expr. Ai fugi (cuiva) ochii dupa cineva = a nushi mai putea lua ochii de la cineva a privi insistent cu admiratzie cu dor; ai placea de cineva. Ai fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nushi putea fixa privirea pe ceva (din cauza stralucirii sau a unei imbinari de culori). 2. Fig. (Despre vreme sau despre unitatzi de timp) A trece repede a se scurge rapid. 3. Fig. (Despre peisaje din natura) A se perinda prin fatza ochilor cuiva care trece in viteza (calare sau intrun vehicul). 4. A parasi in graba (shi pe ascuns) un loc pentru a scapa de o primejdie de o constrangere; (despre un detzinut) a evada; (despre un ostash) a dezerta. ◊ Expr. A fugi in lume = a pleca de acasa (fara sa se shtie unde). ♦ (Despre indragostitzi) Ashi parasi pe ascuns familia plecand sa traiasca impreuna. ♦ A se departa a se retrage dintrun loc. ◊ Expr. (Fam.) Fugi deaici! = a) pleaca!; b) nu mai spune! Fugi deacolo! = da’ de unde! nici gand sa fie asha! ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se sustrage a se eschiva a evita. ◊ Expr. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) ai aluneca cuiva ceva din mana; b) (despre persoane) a se strecura cu dibacie dintro imprejurare a nu se lasa prins. Lat. pop. fugire (= fugere).