fúga f. pl. ĭ (lat. fŭga vgr. phygé; it. foga avint shi fuga fuga sard. fua fr. fuie cat. sp. pg. fuga). Actziunea de a fugi: a da a trage o fuga a da fuga acasa. Rezultatu fugiĭ departarea cit se poate fugi: o fuga de cal. Muz. (it. foga). Bucata in care diferitele partzĭ se succed repetind acelashĭ motiv saŭ subĭect. Ĭaŭ (saŭ apuc) fuga o ĭaŭ la fuga o croĭesc (saŭ o rup) la fuga (saŭ de fuga) ma pun pe fuga fug incep sa fug. Din fuga fugind: a apuca un mar din fuga. In fuga fugind (fig.) grabnic: scrie in fuga; Pe fuga (fig.) grabnic: a scrie pe fuga. Fuga adv. Fugind (fig.) grabnic: s’a dus fuga a scris fuga. Fuga! degraba ĭute! Prov. Fuga e rushinoasa dar sanatoasa fuga e salvatoare deshi e rushinoasa.