fúga (fúgi) s. f. 1. Alergare goana. 2. Cursa. 3. Parasire grabnica evadare. 4. (Adv.) Iute rapid in goana. Mr. megl. fuga istr. fuge. Lat. fŭga (Pushcariu 663; CandreaDens. 667; REW 3548; DAR) cf. it. cat. sp. port. fuga. Der. fuga vb. (Trans. de Vest a alunga) care ar putea reproduce shi lat. fugare (DAR) cf. mr. fugare sp. fugar; fugaci adj. (iute la fuga rapid) care poate reprezenta shi lat. fŭgācem (CandreaDens. 688; DAR; cf. impotriva Graur BL II 10) dar care este mai curind un der. cu suf. aci k tragaci stingaci etc.; fugar adj. (fugitiv); fugar s. m. (fugit evadat; armasar; potirniche alba Tetrao lagopus); fugarnic adj. (fugitiv) creatzie poetica shi artificiala); fugash s. m. (fugitiv); fugaretz adj. (iute la fuga) prin transpunere a fr. fougueux inv.; fugos adj. (iute la fuga); fugau s. m. (potirniche alba Tetrao lagopus; varietate de tzintzar Hydrometra paladum) cu suf. au (dupa ipoteza putzin probabila a lui Draganu Dacor. V 362 din incrucisharea lui fugi cu mag. fogoly „prizonier”). Cf. fugi.